Situat în județul Sibiu, micuțul și, totdată, magicul sat Șeica Mică este cunoscut drept reședința comunei Șeica Mică. Distanța dintr-o parte în alta este mică, dată de cei 48 de km de Sibiu și, pe de altă parte, de cei 23 km de Mediaș.
Din punct de vedere vizual, există o serie de monumente istorice demne de a fi vizitate în Șeica Mică. În secolele trecute, fiecare sat deținea trei fortificații centrale care defineau că acea așezare era deținută de un cumul de oameni. Acestea erau, în ordine aleatoare, o școală, o biserică și o infirmerie, în cele mai bune cazuri. Odată delimitate și identificate, cele trei exprimau cu bună știință că acea zonă era un sat locuit.
În ceea ce privește Șeica Mică, așchia nu sare departe de trunchi – încă din secolul al XIV-lea, pe acest teritoriu se află Biserica Evanghelică-Lutherană, purtătoare a hramului „Sf. Ecaterina”. Principalul motiv pentru care este atât de recunoscută rezidă în cristelnița lucrată în bronz, dispusă sub formă de potir, existentă încă din anul 1477. Iar maestrul a fost întocmai vestitul Leonard, din Sibiu.
Pe de altă parte, un alt monument cu care Șeica Mică se mândrește este Monumentul Eroilor Români din Primul și Al Doilea Război Mondial – unul dintre cele mai profunde exemple de fortificații conlucrate în spiritul celor căzuți în lupta pentru pace. Identificarea lui este extrem de simplă, mulțumită înălțimii sale de 2,46 metri și lucrul manual, din beton mozaicat. De-a lungul acestuia, există 23 de nume de eroi care au decedat în timpul Primului Război Mondial, plus alte 13 conexe celor care au trecut în neființă în cel de-al Doilea Război Mondial.
Importantă de menționat este parcela soldaților germani, situată în cimitirul evanghelic-lutheran, loc unde există și astăzi un număr de 58 de militari înhumați, pe care îi poate vizita orice trecător.
Chiar dacă astăzi numărul localnicilor este într-o puternică descreștere, câteva ruine și ziduri lăsate în decursul timpului încă persistă. În ceea ce privește nelipsita școală a satului Șeica Mică, aceasta încă există – dar puțini sunt cei care frecventează cursurile.
Liniștea și echilibrul dăinuie pe străzile satului, umplut cândva de zgomot și zarva copiilor care ieșeau, neclintit, la aceeași oră, în fiecare zi. Oamenii vin și pleacă, însă la Șeica Mică trebuie să ajungi măcar o dată în viață. Satul sibian, atestat din 1311, sigur are ceva special pentru fiecare dintre noi. Iar cei 1064 locuitori sunt întotdeauna dornici de musafiri!
