Un peisaj rupt din povești, plin de tradiții și pasaje istorice monumentale – cam așa s-ar putea rezuma, în câteva cuvinte, Ținutul Secuiesc.
Din punct de vedere geografic, regiunea străbate atât partea de sud, cât și cea de est a Transilvaniei. Atât în trecut cât și în prezent, există o serie de neconcordanțe în ceea ce privește adevăratele sale margini. Astfel, la nivel teoretic, Ținutul Secuiesc se află pe aria fostelor scaune secuiești, respectiv actualmente județele Alba, Bacău, Cluj, Covasna, Harghita și inclusiv Mureș.
Pe de altă parte, la nivel neoficial și, mai degrabă, colocvial, regiunea cuprinde doar județele Covasna, Harghita și relativ Mureș. Nici nu este de mirare această stratificare, întrucât locuitorii acestor județe sunt cei care se regăsesc cel mai bine cu tradiția și istoria acestei regiuni.
În trecut, Ținutul Secuiesc era manageriat cultural și industrial de Târgu Mureș. Tot acest municipiu era și sediul economic, întrucât actualul județ se regăsește cel mai bine situat și în relație cu restul țării.
Regiunea Ținutului Secuiesc reprezintă una dintre cele mai bune și perfecte areale geografice în care se poate dezvola și trăi un om. Astfel, clima este de tip continental moderat, având veri moderate, fără excese dar puțin mai călduroasă în lunile verii.
În zilele noastre, în Ținutul Secuiesc trăiesc secuii, cunoscuți și ca o minoritate etnică maghiară cu un puternic simț istoric. Această conștiință aparte a locuitorilor se desprinde din file de istorie, întrucât fiecare dintre aceștia cunosc drumul pe care l-au parcurs strămoșii lor – la care adăugăm masacrul de la Siculeni. Mulțe dintre rudele acestora au fost executați la ordinele armatei austriece, în devastuosul an 1764.
Cu toate acestea, dezbaterile cu privire la existența sau inexistența Ținutului Secuiesc rămân încă a fi deslușite. Cu certitudine, astăzi, nu se mai pune în balanță, într-o formulă atât de puternică, credința populară și tradiția pe care strămoșii au urmat-o, motiv pentru care delimitarea județelor este mai mult decât suficientă.
Importantă de menționat este primăvara anului 1990, când, în Târgu Mureș, a fost realizat un marș al tăcerii în care se cerea reclădirea Universității arhicunoscute de la Cluj, Babeș-Bolyai. Adițional, se dorea ca în cadrul universității să fie restabilită educația în limba maghiară și folosirea, în mod voit și liber, a construcțiilor confiscate de securiștii de pe timpul comunismului.
Frumusețea Ținutului Secuiesc nu ține doar de istorie – ci, mai mult de atât, ține de ochiul privitorului, cel care are capacitatea de a vedea dincolo de filele din trecut.
