De treci pe Valea Arieșului într-una din drumețiile tale, nu se poate să nu oprești la Muncelu. Acolo ai să întâlnești unul dintre cei mai măreți copaci pe care i-ai văzut vreodată. Și odată cu el ai să cunoști și legendele care se ascund sub coama sa din a cărei frunze nu cad niciodată.

Ne aflăm pe malul stâng al Arieșului, în apropiere de Baia de Arieș, la Muncelu. Altă dată pe aici șuiera trenul de ecartament, dar astăzi doar liniile înguste de fier mai aduc aminte de bătrâna mocăniță. Așa că lăsăm mașina la intrarea în sat și plecăm într-o drumeție până la Fagul Împăratului. Drumul este puțin dificil, dar Valea Arieșului ne însoțește la stânga noastră. Intrăm în pădure și o luăm pe o potecă ce dă semne că mai este folosită și astăzi. În cele din urmă ajungem la Fagul Fermecat și rămânem tăcuți de tulpina imensă. În loc de Fagul Împăratului putea fi lesne numit Împăratul Fag: coama sa este de o frumusețe imperială, iar dimensiunile copacului sunt de o spectaculozitate imensă. Bătrânii locului spun că pomul ar avea peste 500 de ani. La umbra sa, spun oamenii din sat s-ar fi întâlnit Avram Iancu și Împăratul Austro-Ungariei, de acolo, i-ar veni și numele.

Ne uităm în continuare la imensitatea de copac din fața noastră și observăm că frunzele acestuia sunt stranii. oamenii din sat ne povestesc că acestea nu cad niciodată. Își schimbă culoare la fiecare anotimp, dar iarna, nu cad, se usucă și rămân așa până cresc altele. Mai mult, în scorbura copacului este un adevărat izvor. O altă legendă spune că pe vremuri oamenii obișnuiau să bea apa din acest copac pentru a se vindeca de diverse boli. De aici îi și vine cel de-al doilea nume: Pomul Fermecat.

Fagul Împăratului sau Pomul Fermecat, cum îi se mai spune ascunde sub coama sa o mulțime de legende pe care oamenii locului le-au purtat din vorbă în vorbă.