Datând încă din secolul al XV-lea, Castelul Corvinilor se numără astăzi în Top 10 Destinații de Basm în Europa, marcând România drept una dintre cele mai apreciate zone turistice. Ioan de Hunedoara a fost cel care, în secolele XIV-XV a decis construirea impunătoarei fortificații, întinzându-se pe 7.000 de metri pătrați, suprafață ce găzduiește 42 de încăperi, 2terase și 2 poduri.
Anual, la Castelul Corvinilor se adună peste 70.000 de turiști dornici să retrăiască istoria scrisă și nescrisă, misterul nedeslușit ce urmează fiecare vizitator în vizita lui pe coridoarele castelului.
Castelul Corvinilor, Castelul Hunedoarei, Castelul Corvineștilor sau Castelul Huniazilor se află în Hunedoara, adăpostind 3 legende pe care, odată ajuns acolo, le vei auzi de la ghizi sau localnicii dornici să împartă informațiile prețioase cu cei a căror dorință de cunoaștere abundă în deslușirea misterului.
Astfel, Legenda Corbului spune că Ioan de Hunedoara ar fi fost fiul nelegitim al iubirii dintre Sigismund de Luxemburg, rege al Ungariei, cu o femeie de o frumusețe răpitoare din Țara Hațegului, respectiv Elisabeta. Pentru a ascunde acest incident, femeia se căsătorește la ordiul regelui cu unul din vitejii lui, Voicu, iar micului copil îi revine un inel ca și dar. În timp, inelul este uitat iar un corb, atras de strălucirea inelului, îl fură. În acel moment, Ioan de Hunedoara îl săgetează reușind să reintre în posesia darului de la tatăl său. Se spune că de aici se trage însemnul Castelului și întregii familii. Legenda Fântânii diferă de cea anterioară prin personajele ce sunt implicate. Se spune că Ioan de Hunedoara găzduia în castel 3 prizonieri turci, cărora le-a promis eliberarea cu condiția ca aceștia să sape o fântână cu apă bună. Dupa 15 ani de săpături, ajungând la 28 de metri și, respectiv, la apă bună, prizonierii își cer respectarea celeilalte părți de promisiune. Însă, în acel timp Ioan de Hunedoara moare iar soția ia, Elizabeta Szilagy decide să nu respecte cuvântul soțului său ci să fie uciși. Drept ultimă dorință, prizonierii cer ca pe cheile fântânii să fie scris ”Apă ai, inimă nu”. În schimb, în urma decodificări mesajului, este înscripționat “Cel ce-a scris-o este Hassan, prizonier la ghiauri în cetatea de langă biserică”.
Legenda Construirii Cetății din Hunedoara este menționată în vicariatul greco-catolic al Hațegului și ascunde misterul celor 3 zâne. Se spune că fiecare dintre acestea au ridicat câte o cetate, una în Hunead, alta în Grădiște iar ultima în Orlea. La un moment dat, toate 3 se întâlnesc și se întreabă fiecare de cetatea ridicată. Cea care clădea cetatea din Hunedoara afirma, cu voia Lui Dumnezeu, că în următoarea săptămână va termina construcția. În timp, celelalte 2 cetăți au căzut, iar atunci, văzând că doar cea din Hunedoara mai e în picioare, celelalte 2 zâne au grăbit pasul să o distrugă și pe aceea.
