Situată în județul Brașov, cetatea Râșnov se află localizată în așezământul cu același nume. Vă vine să credeți sau nu, această fortificație se numără printre cele mai bine păstrate construcții de acest fel, dat fiind faptul că țara noastră este foarte bine cunoscută pentru numărul impresionant de castele și cetăți care, din păcate, marea majoritate sunt în plin proces de distrugere.

Cetatea Râșnov a fost ridicată în secolul al XIII-lea. La început, cavalerii teutoni (cei care au făcut ca această construcție să fie posibilă) au folosit doar lemn, însă în timp, odată cu secolul ai XIV-lea cetatea Râșnov a început să fie mult mai bine pusă la punct. Motivul e lesne de înțeles – vorbim aici despre utilitatea fortificației care, de multe ori, s-a dovedit a fi de nestrămutat. Pentru a face totul mai ușor de înțeles, haideți să detaliem mai bine lucrurile pentru care fortificația era utilă – datorită poziției sale strategice în cadrul Transilvaniei, cetatea reușea să identifice orice persoană care dorea să își facă accesul în zonă, venind dinspre Valea Râșnoavei.

Cu toate că persoanele care au ridicat fortificația au fost cavalerii teutoni, în anul 1427 lucrurile s-au schimbat major – astfel, de bine de rău, împăratul Sigismund de Luxemburg a decis, după o scurtă vizită, ca și fortificația să fie încredințată administrației comunității locale și, de asemenea, ca aceasta să intre în categoria celor de târg.

Orașul Râșnov este doar o parte a acestei cetăți. În realitatea, fortificația este situată întocmai pe un deal destul de stâncos care, de o parte și de alta, este împrejmuită de o pădure deasă. Singura cale de acces este pe pavelele de piatră, un drum puțin anevoios însă plăcut, căci priveliștea va merita orice efort. De asemenea, arhitectura este una cu adevărat adaptată la relieful abrupt, întrucât cetatea era, în definitiv, un aspect strategic pe care mulți dușmani l-au luat în calcul.

Cetatea Râșnov este atestată documentar, pentru prima oară, în anul 1335 – neavând totuși dovezi clare care să ateste că doar din acest an, fortificația a existat. De-a lungul timpului, aspectul a fost relativ schimbat, suferind numeroase modificări care, totuși, au păstrat scheletul inițial al construcției. Există două curți, respectiv una interioară și alta exterioară, cu puncte de acces oarecum diferite – odată ajuns acolo, vei observa că ai ceva de mers pentru a te deplasa de la un punct la altul.

La momentul actual, cetatea poate fi vizitată de turiști, întrucât procesul de restaurare a fost în plină formă în aii precedenți.