Mălâncrav / Malmkrog / Almakerek este un sat idilic, pitoresc, situat între dealuri, la distanțe aproximativ egale între Biertan și Sighișoara. Un locul de vis care deține multe secrete în interiorul zidurilor sale, iar din acest motiv s-au instalat și cei de la Mihai Eminescu Trust, sub patronajul Prințului Charles, în Mălâncrav. Biserica fortificată cu frescele sale unice din secolul al 14-lea este sub protecția monumentelor istorice naționale. Chiar lângă biserică se află într-o combinație neobișnuită, restaurat cu multă dragoste de Mihai Eminescu Trust, conacul familiei nobile maghiare Apafi, care deținea biserica și satul.
Cu toate acestea, cele mai mare mister se ascunse în altarul bisericii!
Altar din secolul al 15-lea este donație a familiei Apafi și dedicat Fecioarei Maria. Neobișnuit în construcția altarului este faptul că cele mai multe de acest gen sunt facute să se deschidă/închidă ca un dulap în funcție de ziua de sărbătoare. Dar la Mălâncrav este altfel deoarece în momentul în care altarul este deschis se mai pot deschide încă două aripi exterioare din lateral, care nu sunt vizibile în starea normal.
Dar tocmai aceste două aripi ascunse al altarului formează perechea neobișnuită cu o reprezentare unică: ele arată cei doi “Vânători de dragoni” al credinței creștine, în stânga Arhanghelul Mihail și pe Sfântul George în dreapta.
Dar asta nu e tot! Cu o privire mai atentă la capul Sfântului George se poate observa o diademă. Aceasta este compusă din șiraguri de perle și mărgele de culoare închisă, ținute împreună cu o broșă în centrul căruia este un rubin, înconjurat de 10 de perle și o pană în vârf.
O astfel de bijuterie identică purta pe cap doar o altă persoană din istorie – Vlad al III-lea, mai bine cunoscut sub numele de Vlad Țepeș sau Dracula! El purta de obicei și o caciula, dar aceste picture îl arată pe Vlad Țepeș cel “tânăr”:
În jurul anului 1460 o imagine cu Vlad al III-lea pe altarul Sfintei Maria din Viennna, ca participant la răstignirea lui Hristos
Aproximativ anii 1470-1480, pictor Necunoscut, imagine pe aripa altarului, Vlad III. ca Aegeas la răstignirea Sfântului Apostol Andrei (Österreichische Galerie Belvedere, Viena)
Secolul al 15-lea, Panouri Velenje, Vlad III ca Pilat din Pont (Galeria Natională Slovenia,Ljubljana
Din secolul al 16-lea, Castelul Ambras, Portret lui Vlad Țepeș
Poate fi prezentat pe altarul din Mălâncrav tânărul Vlad al III-lea ca vânător de dragon?
Tânărul Vlad III-lea nu era văzut ca “Tepes” asta este clar. Până la moartea sa în 1476 el se semna ca Wladislaus Dragwlya sau Ladislau Dragkulya. Tatăl lui Vlad al II-lea, un fiu al marelui domnitor Mircea cel Bătrân a adus acest “nume nobile” în familie, după ce a fost numit în 1431 la Nürnberg cavaler al Ordinul Dragonului.
Fondatorul ordinului a fost Sigismund de Luxemburg, care în 1431 împreună cu Vlad al II-lea au plecat spre Roma pentru a fi încoronat împărat. Sigismund a deținul ordinal dragonului încă din 1408, când a fost doar rege al Ungariei și Croației. Membrii au fost toate rudele de sex masculin a familiei Apafi, precum și bunicul lui Vlad III., mare voievod al Țării Românești, Mircea cel Batran si fiul lui Vlad al II-lea. Mai multe dintre aceste ramuri genealogice, în special în ceea ce privește mamele și soțiile a lui Vlad al II-lea și Vlad III. și familia Apafi sunt încă în întuneric. Poate familia Apafi din Mălâncrav să fi fost rude apropiate ale Draculeștilor? Ar explica asta de ce Vlad al II-lea a decis să aleagă Sighișoara ca loc de refugiu și să bată monede lui aici? Ar putea fi cei doi Vânători de Dragoni de pe altarul din Mălâncrav Vlad al II-lea și fiul lui Vlad Țepeș? Ar fi un portret de perspectivă: tată și fiu, apărători ai libertății multi-etnice, a românilor, maghiarilor și sașilor …
