Situat în orașul Carei, Castelul Karolyi ascunde o istorie demnă de roman din timpul războiului. Familia Karolyi reprezintă primii membri ce au deținut această fortificație, fiind la început, rezidența lor personală. Acest moment este marcat de secolul al XV-lea, urmând ca, mult mai târziu, să se solicite asediul tocmai de nobili.
Prevăzându-se pericolul adus de dușmani, respectiv turcii care și-ar fi dorit să poată ilustra măiestria demolând reședința, în secolul al XVII-lea fortificația trece rapid la îmbunătățiri. Cele mai vizibile, în acest sens, au fost șanțurile și zidurile prevăzute din loc în loc, cu bastioane. Astfel, rezidența se numește de acum încolo cetate, fiind inclusă în zona de apărare împotriva prădătorilor turci.
Odată atacată, fortificația a suportat destul de greu asediul, fiind grav avariată. Cu toate acestea, în lupta împotriva turcilor, cetatea Karolyi a răzbit cu prisosință. Abia în anul 1708 s-au finalizat lucrările de restaurare, care au dat și startul trecerii de la cetate, la Castelul Karolyi.
Auzind aceste noutăți, personalități de notorietate deosebită își fac timp și disponibilitate pentru a-l vizita și a-i trece pragul. Printre acestea, amintim vizita membrilor familiei imperiale realizată în 1797, respectiv prințul Josef de Habsburg. La o diferență de două secole își face apariția și prințul Rudolf de Habsburg, dorind să beneficieze de două zile în cadrul acestui așezământ. Însă, cea mai impozantă vizită dintre toate este reliefată de cea realizată de regele Ferdinand I al României împreună cu regina Maria, personalități ce au evidențiat aspectul național și patriot al acestei clădiri, în anul 1919.
Cu toate că detaliile Castelului Karolyi sunt pur și simplu excepționale, locuința rămâne fără locuitori începând cu anul 1907. Acesta este momentul în care Ștefan Karolyi trece în neființă, membrii familiei dorind să domnească într-un alt așezământ. Din punct de vedere compozițional, Castelul Karolyi a rămas cu un număr scăzut de obiecte de mobiler și decorațiuni perioada interbelică a reușit să readucă, cât de cât, un număr de obiecte de valoare care au fost acordate, de drept, înapoi, familei proprietare.
Tot anii interbelici au adus schimbări majore în utilitatea practică a Castelului Karolyi – la început a fost folosit drept sanatoriu și cazino. Odată instaurat cel de-al Doilea Război Mondial, lucrurile se schimbă și se implementează o școală militară și chiar spital militar, ambele fiind funcționale începând cu anul 1944. Castelul Karolyi a ajuns să se identifice și cu un muzeu, casă de cultură și sediul unei biblioteci societale pe timpul comunismului.
