Localizat în Ciucea, județul Cluj, conacul Goga se încadrează pe lista monumentelor istorice din regiune, încă din anul 2010. Bineînțeles, clădirea are o istorie mult mai veche și este prezent pe tărâmul românesc încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Inițial castel, apoi transformat ușor ușor în conac, construcția este demnă de o călătorie cu succes răsunător –numeroase persoane cu mare pondere în viața publică a vremii au pășit și chiar locuit o perioadă pregnantă în interiorul domeniului. Printre aceste persoane, bineînțeles, așa cum numele afirmă, se regăsește și scriitorul Octavian Goga. Dar totuși, să vedem istoria ce stă în spatele acestor idei demult apuse.
Octavian Goga nu este cel care a pus la cale construcția castelului – ei bine, adevărul este altul. După ce a intrat în posesia acestuia, el a fost cel care a pus la cale acțiunile de restaurare în imediata apropiere a anului 1921. 5 ani mai târziu, în 1926, lucrurile se schimbă când conacul devine etajat, extins și finisat în ponderea unui stil brâncovenesc.
În 1938, Goga moare însă soția sa din acel moment, respectiv Veturia se dedică cu adevărat scopului soțului ei – acela de a conserva moștenirea și de a da un rost întergii munci a persoanei ce a stat lângă ea atâta timp. Ceea ce este interesant de remarcat la căsnicia celor doi este că, de fapt, aceasta s-a construit în urma a două încercări eșuate – respectiv căsniciile actuale pe care fiecare dintre cei doi le avea, în momentul în care s-au cunoscut.
În ziua de azi, frumosul și impunătorul conac de la Ciucea s-a transformat într-un veritabil muzeu dedicat celor doi soți, a frumoasei familii Goga a anilor ce au trecut. Exponatele și întreaga valoare a muzeului sunt incomensurabile, nu neapărat din punct de vedere al valorii intrinseci, dar și din punct de vedere al valorii sentimentale.
Biblioteca are și astăzi peste 6.000 de volume neatinse, în limbi precum germană sau engleză, iar franceza e nelipsită. Tablouri, un inefabil pian și o tapiserie de Lyon din secolul al XVIII-lea aduce o plus valoare aspectului oricum fără pată a casei ce reprezintă locul în care intră mii și mii de persoane anual, dacă nu lunar. Poveștile, inclusiv ideile de spionaj și iubire greu de înțeles sunt prezente necontenit pe holurile conacului, de ani și ani. Doar șuierul ce se învârte prin ramurile brazilor este cel ce mai poate aduce, aparent, starea de melancolie a anilor ce au trecut fără oprire.
