Mănăstirea Curtea de Argeș reprezintă o adevarată capodoperă a arhitecturii românești, care întrece în frumusețe din punct de vedere arhitectural și artistic tot ce s-a realizat la noi până în secolul al XVI- lea. 

Mănăstirea Curtea de Argeș este situată în orașul Curtea de Argeș și cuprinde biserica episcopală, una dintre cele mai renumite monumente arhitecturale din Țara Românească.

Mănăstirea este ctitorită de Neagoe Basarab ( 1512-1517) care a construit mănăstirea pe locul vechii Catedrale a Mitopoliei de la Argeș. Zidurile mitropoliei au fost dărâmate în anul 1512 de Neagoe Basarab pentru a ridica această mănăstire, menită să întreacă prin frumusețe tot ce se făcuse până atunci. Legenda spune că Neagoe Basarab ar fi încredințat ridicarea mănăstirii legendarului Meșterului Manole, care cu prețul propriei sale vieți dar și a soției lui, care se spune că ar fi zidit-o de vie în zidurile bisericii, a ridicat acest edificiu. Pe zidul bisericii este marcat locul unde se presupune că Meșterul Manole ar fi zidit-o pe soția sa.

Mănăstirea Curtea de Argeș este un locaș de închinare dar și un simbol al jertfei popurului român. Zidirea mănăstirei a durat trei ani (1512-1517) iar pictorul Dobromir Zugravul a realizat picturile bisericii, terminate în anul 1526, în timpul domniei lui Radu de la Afumați, ginerele lui Neagoe Basarab.  În ceea ce privește stilul arhitectural, mănăstirea a fost realizată în stil bizantin cu influențe ale artei armene, persane, georgiane și arabe.

În iarna anului 1610-1611, în urma acțiunilor întreprinse de Gabriel Bathory și oastea lui, cutremurelor și incendiilor, biserica a fost expusă la jafuri și stricăciuni. Aceasta a fost restaurată în anul 1682 de către Șerban Cantacuzino, care îl numește pe voievodul Neagoe Basarab “strămoșul domniei mele”.

În urma unui incendiu, biserica a fost refăcută în forma de azi de către arhitectul francez André Lecomte du Nouy, între anii 1875-1886. În urma acestei restaurări din vechea pictură din secolul al XVI-lea au rămas doar câteva fragmente, fresce originale, executate de Dobromir în 1526, pot fi văzute doar la Muzeul Naţional de Artă şi Istorie Bucureşti.

Biserica este așezată pe o puternică temelie: un vast pavaj orizontal din blocuri de piatră, mai larg decât suprafața de bază a bisericii, marginile lui terminându-se cu un fel de împrejmuire din floroni (în acest caz crini) sculptați din piatră. Pereții exteriori sunt împărțiți în două zone suprapuse demarcate printr-un brâu, împletit în suvițe. Fațadele sunt decorate în relief plat cu motive caucaziene și islamice. În partea de jos se află o suită de panouri dreptunghiulare, în care sunt fixate ferestrele. Acestea sunt înrămate în chenare cu ornamentații dintre cele mai felurite care, ca și cele ale portalului de la intrare, amintesc întretăierea geometrică de la Mănăstirea Dealu.

În vecinătatea mănăstirii se află un izvor denumit “Fântâna lui Manole”. Aici se presupune că ar fi murit Meșterul Manole după ce s-a aruncat de pe acoperișul sfântului locaș.

Mănăstirea Curtea de Argeș este și necropola regală, aici fiind înmormântați regii și reginele României: Carol I și Elisabeta, Ferdinand și Maria, precum și Carol al II-lea.