Am ales vacanta mai degraba pentru a evada, pentru a uita, pentru a lasa in urma tot ceea ce trebuie lasat si pentru a o lua de la capat. Cunoasteti scenariul asta? Eu cred ca da. In vara asta mi l-am insusit pe deplin. Nu foarte entuziasta, mi-am ales cateva zile dintr-un inceput de septembrie. Asa mi-am dorit eu… inceput de toamna. Oboseala imi furase pana si entuziasmul care imi dadea tarcoale ori de cate ori imi faceam planuri de plecare. Am ales destinatia, locatia, in mare parte chiar si programul pe care l-am urmat. Rasnov si imprejurimile acestuia, aceasta era destinatia noastra. Situat în centrul țării, în partea superioară a Țării Bârsei, la poalele masivului Postăvaru, la mică distanță de Munții Bucegi și Piatra Craiului și la capătul Nordic al culoarului (trecătorii) Rucăr, Bran și Cheia Predeal, orașul Râșnov pastrează de peste veacuri același iz istoric al unui burg prosper. Nu, nu am fost singura in vacanta….ci impreuna cu copilul si viitorul sot. De cum am ajuns la munte si pana am parasit oaza noastra de vacanta, nu am stat locului o clipa. Cu exceptia pranzurilor si a popasurilor prin cofetarii, ne-am pus pasii in miscare non stop. Aveam disperarea ca nu trebuie sa pierdem nici macar un minut asa, aiurea. Si uite asa, mergand si iar mergand, am inceput sa uit de griji, de oboseala. De toate chestiile mai putin placute pe care le carasem pana atunci in suflet, dar parca si in spate, asa de tare ma durea fizicul meu biped. Incet incet m-am departat tot mai mult de ceea ce ma obosise o vara intreaga si m-am apropiat tot mai tare de adevarata relaxare. Ce relaxare, e prea putin spus! De adevarata libertate! Mi-am prins doua codite, mi-am rasfatat bine pielea cu crema de soare, mi-am tras rucsacul in spate si gata de drum. Am trait fiecare clipa la maxim. Si m-am afundat teribil de placut intr-una dintre cele mai frumoase si interesante calatorii pe care le-am avut vreodata. Ploaia care ne-a prins in ultima zi de sedere in paradisul muntilor mi-a asezat bine amintirile, mi-a sters si cele din urma ramasite ale oboselii, mi-a deschis bine ochii catre lucrurile pentru care merita sa traiesti. Asta, pe langa faptul ca m-a udat pana la piele :).
Text: Vieru Liliana Mariana
