Autorii textului sunt: Julie Dawson, Director de proiect “Cercetarea arhivelor din Transilvania și Bucovina (Leo Baeck Institute), Letiția Cosnean, arhitect si Anda Reuben, manager de proiect:

Scurt istoric al comunitatii evreiești din Medias
Orașul Mediaș a fost fondat de coloniști sași în secolul XII. La mijlocul secolului XIX existau deja multe familii evreiești în satele din împrejurimi și câteva chiar în Mediaș. După revoluția din 1848 și înlesnirea ulterioară în privința restricțiilor legate de dreptul de rezidență, multe dintre familiile evreiești de la sat s-au mutat treptat în Mediaș, astfel punându-se bazele comunității din Mediaș. Aproximativ în această perioadă, David Bäumel din Wolfersdorf, Bohemia, a ajuns în această regiune. El a devenit primul rabin al comunității și s-a căsătorit cu Lotte Kappel, fiica unei familii înstărite care locuia în Mediaș încă de la sfârșitul secolului XVIII. La începutul secolului XX, comunitatea era bine conturată și construise o sinagogă nouă și impunătoare, la marginea zidurilor orașului medieval. Oficial, comunitatea era vorbitoare de limba germană, în conformitate cu majoritatea săsească a populației. David Bäumel a decedat în 1899, iar în anul 1905, un nou rabin, Moishe Reich din Budapesta, și-a asumat responsabilitățile rabinice. În anii ‘20, președintele comunității, Benjamin Czitron, a finanțat construirea unei școli evreiești și a băii rituale, mikva, alături de sinagogă.
Comunitatea a supraviețuit Celui De-al Doilea Război Mondial cu relativ puține pierderi, însă la sfârșitul războiului comunitatea s-au produs o serie de schimbări semnificative: Rabinul Reich a decedat în 1945, mulți dintre membrii importanți ai comunității au emigrat, și un număr mare de evrei din Bucovina și nordul Transilvaniei s-au refugiat în oraș. Precum mulți evrei din România, în anii ‘50 și ‘60, majoritatea evreilor de aici au emigrat în Israel și alte țări.
Odată cu căderea comunismului, la sfârșitul anilor ‘80, mai rămăsese o mână de oameni. În prezent, sinagoga este goală, iar documentele de arhivă și cărțile de rugăciuni sunt adăpostite în fosta clădire administrativă, lângă clădirea sinagogii.
Sinagoga
Clădirea a fost construită în 1896, cu unele modificări aduse de-a lungul anilor, cum ar fi cele două camere laterale, de-o parte și de alta a vestibulului. În spatele sinagogii se află școala și baia rituală, mikva.
Arhitectura sinagogilor din Transilvania a fost influențată de stilul de sfârșit de secol XIX din Imperiul Austro-Ungar. Stilul sinagogii din Mediaș este eclecticism de secol XIX, cu o puternică influență romantică și maură: profile dantelate, pilaștrii masivi, ferestre înalte și rotunjite etc. Este foarte posibil ca arhitectul acestei sinagogi să se fi inspirat din arhitectura observată în Viena și Budapesta și să o fi adaptat la nevoile comunității și la arhitectura regională.
Spațiul interior este împărțit în două zone: zona de la intrare și sala de ceremonii. Zona de la intrare este împărțită în trei camere plasate pe partea de vest. Camera din dreapta intrării era dedicată studiului Torei, iar în partea stângă se află casa scărilor care duc către balconul femeilor.
Sala de ceremonii are dimensiuni generoase – 18X11 metri și este încadrat pe trei laturi de balconul femeilor. În mijlocul navei se află o platformă, numită bima, decorată cu elemente sculptate din lemn și înconjurată de bănci. Aici erau aduse sulurile de Tora pentru a fi citite congregației. Atunci când nu erau folosite în cadrul ceremoniilor religioase, sulurile de Tora era păstrate într-un dulap numit arcă, aflat pe o platformă pe peretele de est, în direcția în care se află Ierusalimul. Deasupra arcei se află cele două table ale legii, cu Cele 10 Porunci.
Picturile murale sunt reprezentări artistice ale unor elemente tradiționale: menora, lei, steaua lui David, Cele 10 Porunci, cetatea Ierusalimului, diverse elemente vegetale.
Arhiva comunitatii evreiești din Medias.În anul 2008, a fost descoperit în interiorul sinagogii un număr mare de documente, cărți și obiecte care au aparținut comunității evreiești din Mediaș. Cele mai vechi documente datează încă de la sfârșitul sec. XIX și foarte multe din perioada interbelică și post-belică.
În perioada mai 2014 – aprilie 2015 se desfășoară un proiect menit să catalogheze și să digitalizeze această arhivă. Donatorul cu ajutorul căruia a fost finanțat acest proiect a dorit să își păstreze anonimatul. Activitatea proiectului este susținută prin intermediul Fundației Mihai Eminescu Trust (www.mihai eminescutrust.org). Materialele digitalizate vor fi disponibile online datorită Leo Baeck Institute (lbi.org) din New York, SUA, care desfășoară un studiu pe termen lung al materialelor de arhivă legate de istoria evreilor din Transilvania și Bucovina (jbat.lbi.org).