Cetatea Alba Carolina

Istoria Cetății Alba Carolina

Încă din răstimpuri, orașul Alba Iulia deținea monopolul la ceea ce înseamnă apărare în termini strategici. În ajutorul menținerii acestei afirmații prin dovezi practice, secolul al XVIII-lea marchează tributul Cetății Alba Carolina, fortificată cu rol de apărare.

Construcția Cetății

Mai specific, construcția a început în anul 1715, imediat ce a fost observată necesitatea unei asemenea cetăți. Imperioasa cerință a fost dată de urgentarea apărării Imperiului Habsburgic față de încercările repetate ale Imperiului Otoman de a instaura un nou cap. Din punct de vedere geografic, cetatea se află pe Dealul Citadelei, fiind foarte ușor de remarcat și luat în considerare în următoarea vacanță.

Durata construcției a necesitat 23 de ani de lucrări asidue, fiind terminată abia în anul 1738. Anterior ridicării Cetății Alba Carolina, pe același teritoriu se aflau alte fortificații, respectiv:

• Castrul Roman al Legiunii a XIII-a Gemina
• Cetatea Medievală Bălgrad

Utilitatea Cetății

Utilitatea practică a Cetății Alba Carolina s-a reliefat în timpul anului 1849, în timpul asediului de trei luni a acesteia. Totalitatea cetățenilor din zonă, în încercarea de a găsi o zonă relativ pașnică în care să se adăpostească, s-a dispus în șanțurile interioare ale fortificației. Acestea măsoară nici mai mult, nici mai puțin de 27 de metri în lățime. Astfel, cetatea și-a marcat necesitatea pentru care a fost ridicată și preaslăvită.

Structura Cetății

Din punct de vedere structural, Cetatea Alba Carolina este clădită pe baza sistemului Vauban, dispusă pe șapte bastioane care aveau menirea de a conferi o imagine totală asupra posibililor prăduitori. Până în prezent, sunt existente cele șapte porți trasate de-a lungul planului cetății.

Însă, până a ajunge la finisarea porților, Cetatea Alba Carolina a mai fost supusă unor reluări de proiecte și remedieri teritoriale. Astfel, cu scopul de a crește puterea cetății în încercările de asediu extern, a fost prevăzut un nou proiect, nefinalizat însă. Amintim aici anul 1747, moment în care s-a decis fortificarea exterioară, dar curând ridicarea a fost întreruptă. Pe de altă parte, târziu, în 1812 s-a promulat reluarea construcțiilor, aspect pus în practică și menținut chiar de-a lungul asediului din 1849.

Arhitectura Cetății

Cetatea Alba Carolina a fost schițată tehnic de arhitectul italian Giovano Morando Viscoti, dar nu a fost integral terminată, datorită decesului survenit în urma infectării cu ciumă. Alți ingineri și arhitecți au preluat proiectul, modificându-l în diferite zone, cea mai semnificativă diferență (și cu efecte în planul asediului) fiind determinată de trecea de la cele 4 linii de fortificație gândite de Viscoti, la doar 3 existente la momentul actual.