Fie că eşti turist sau nu, dacă o să mergi în orice sat din Transilvania într-o zi de iarnă de dinaintea Crăciunului cu siguranţă vei auzi un guiţat de porc ce strigă pentru ultima oară. Tăiatul porcului în Transilvania este o tradiţie care reuşeşte să adune la un loc întreaga familie. Întreaga zi este în fapt un ritual care trebuie respectat cu temeinicie pentru ca preparatele rezultate să bucure întreaga familie pentru tot restul anului. cel mai importat moment al tăierii porcului este scosul splinei. Bătrânii privesc cu interes acest moment, fiindcă ştiu că dacă splina este groasă iarna va fi grea dar vara roditoare, iar dacă splina este subţire iarna va fi mai blândă însă vara nu va fi la fel de roditoare.

Un alt moment important este pârlirea porcului. În trecut acest lucru se făcea cu ajutorul paielor, gustul şoricului fiind mult mai bun. Dar acest obicei se practică mai puţin astăzi, fiind obişnuit să se folosească arzătoare pe gaz. După ce procul este rumenit bine îi se taie şoricul, unul dintre momentele de bucurie pentru copii, înebuniţi după şoric şi urechile porcului. Dacă porcul este bătrân nu va mai fi jupuit, însă din pielea sa bătrânii de la ţară îşi încropesc opinci care să le ţină cald în casă. După ce se termină cu şoricul, încep să se scoată măruntaiele: cârnaţi, câltaboşi, tobă, sângerete şi câte şi mai câte, toate umplu pe rând cămara şi podurile caselor de la ţară.

Totul se termină cu o masă la care asistă toţi cei care au ajutat la tăierea porcului. “Pomana porcului” se spune că este cea mi bună mâncare imediat după tăierea porcului, iar dacă tot te afli în Ardeal, o ţuică bună îţi va da toată pofta de mâncare.