Sinagoga și istoria comunității evreiești din Mediaș

Tradus de: Heike Lammers

Autoarele raportului sunt: Julie Dawson, angajată a Institutului Leo Baeck din New York și coordonatoare a proiectului „Cercetarea arhivelor Transilvaniei și Bucovinei”, precum și arhitecta Letitia Cosnean și Anda Reuben, manager de proiect.

O scurtă istorie a comunității evreiești din Mediaș

Locul Mediaș a fost fondat în secolul al XII-lea de coloniști transilvăneni. La mijlocul secolului al XIX-lea, mai multe familii evreiești se stabileau deja în satele din jur, iar unele dintre ele și în Mediaș. După revoluția din 1848, restricțiile legale privind dreptul la liberă circulație au fost relaxate, astfel că multe dintre familiile evreiești din sate s-au mutat în Mediaș: pe acestea se bazează comunitatea mediașeană. Aproape în aceeași perioadă, David Bäumel din Wolfersdorf, Boemia, s-a stabilit în regiune. El a fost numit primul rabin al comunității. S-a căsătorit cu Lotte Kappel, fiica unei familii evreiești înstărite, care se stabilise deja în Mediaș la sfârșitul secolului al XVIII-lea.

La începutul secolului XX, contururile comunității se conturau deja clar. Acest lucru este simbolizat și prin construirea unei sinagogi noi și impunătoare la marginea zidului medieval al orașului. La fel ca majoritatea locuitorilor sași, comunitatea vorbea oficial germana.

David Bäumel a murit în 1899, dar deja în 1905, Moishe Reich din Budapesta a preluat funcția de rabin și responsabilitatea. În anii 1920, președintele comunității, Benjamin Czitron, a finanțat construcția unei școli evreiești [de care planurile sunt disponibile pe internet sub se găsesc] și o baie rituală, Mikwe, lângă sinagogă.

Comunitatea a supraviețuit relativ bine celui de-al Doilea Război Mondial, fără pierderi semnificative, însă după încheierea războiului s-a confruntat cu o serie de schimbări:

• în 1945 a murit rabinul Moishe Reich
• mulți membri importanți ai comunității au emigrat
• un număr mare de evrei din Bucovina și nordul Transilvaniei și-au căutat refugiu în oraș.

În anii 1950 și 1960, majoritatea evreilor din Mediaș – la fel ca mulți alți cetățeni evrei din România – au părăsit țara în direcția Israelului sau a altor state. Drept urmare, după căderea regimului comunist la sfârșitul anilor 1980, doar o mână de oameni din România s-au declarat de credință evreiască.

În prezent, sinagoga stă goală, însă arhivele și cărțile de rugăciune sunt găzduite în fostul clădire administrativă de lângă sinagogă.

Sinagoga

Clădirea originală datează din anul 1896, însă în anii următori au avut loc mai multe modificări, cum ar fi cele două anexe laterale, situate la dreapta și la stânga vestibulului. Pe partea din spate se află școala și baia rituală, Mikva. De obicei, sinagogile Transilvaniei au fost influențate stilistic de mărețele construcții ale monarhiei dunărene de la sfârșitul secolului al XIX-lea.

În schimb, stilul arhitectural al sinagogii din Mediaș poate fi considerat o prelucrare eclectică a diferitelor stiluri din secolul al XIX-lea. Este evident că se regăsesc elemente romantice și maure: îmbrăcăminți de tip grilaj, pilastri masivi, feronerie înaltă cu feronerie rotundă. Este foarte probabil ca arhitectul sinagogii să fi fost inspirat de stilurile pe care le-a întâlnit în Viena sau Budapesta, dar să le fi dezvoltat ulterior conform nevoilor comunității din Mediaș și în conformitate cu formele arhitecturale regionale.

Interiorul este împărțit în două zone: zona de intrare și sala de ceremonii. Zona de intrare de pe partea de vest este împărțită în trei camere:

• la dreapta intrării propriu-zise se află o cameră rezervată studiului Torei
• pe partea stângă, scara duce la balustrada femeilor.

Sala de ceremonii este foarte spațioasă: încăperea de 18x11 metri este înconjurată pe trei laturi de balconul femeilor. În mijlocul navei principale se află platforma numită „Bima”, înconjurată de un balustradă din lemn sculptată cu măiestrie. Băncile sunt aranjate în jurul acesteia. Bima era locul de unde erau citite sulurile Torei comunității. Acestea erau păstrate, atunci când nu erau folosite în cadrul ceremoniilor religioase, în chivotul Torei (*Aron ha-Qodesh), care se afla - de asemenea, ridicat - pe peretele estic, adică spre Ierusalim. Deasupra chivotului erau plasate cele două table ale legii cu cele Zece Porunci. Frescele de pe pereți reinterpretează în designul lor artistic câteva elemente tradiționale: menorah, lei, steaua lui David, cele Zece Porunci, orașul Ierusalim*, precum și diverse reprezentări ale plantelor.

Arhiva Comunității Evreiești din Mediaș

În anul 2008, în interiorul sinagogii, a fost descoperit un mare lot de arhive, cărți și alte obiecte care proveneau din proprietatea originală a Comunității Evreiești din Mediaș. Cele mai vechi documente datează din sfârșitul secolului al XIX-lea, iar multe altele provin din perioada dintre cele două războaie mondiale, respectiv din perioada imediat după 1945.

În cadrul unui proiect ambițios, planificat pentru perioada mai 2014 - aprilie 2015, acest material de arhivă va fi catalogat și digitalizat. Proiectul este finanțat datorită donației generoase a unui susținător, care a cerut însă anonimatul. În plus, desfășurarea proiectului este sprijinită și de Mihai Eminescu Trust.

[www.mihaieminescutrust.org](http://www.mihaieminescutrust.org)

Toate sursele digitalizate sunt disponibile online pe site-ul Institutului Leo Baeck din New York (lbi.org). În acest fel, LBI deschide o fereastră către istoria populației evreiești din Transilvania și Bucovina, permițând astfel generațiilor viitoare să redescopere și să evalueze mărturiile arhivate (jbat.lbi.org).